Dar de la ce s-au luat? …sau cum e când mintea ta se ceartă cu tine
O minte sănătoasă este o minte în care se desfășoară conflicte, sau cel puțin așa spun unele voci înțelepte, cum este și cea a lui Viktor Frankl „Tensiunea dintre ceea ce a realizat cineva și ceea ce ar trebui să realizeze, sau prăpastia dintre ceea ce este și ceea ce ar trebui să devină, este inerentă ființei umane și, prin urmare, este indispensabilă bunăstării psihice.”
Conform teoriei lui Freud, în interiorul psihicului uman se află 3 instanțe principale: ego (mintea noastră conștientă, sinele rațional), id (latura noastră instinctuală, emoțională, de unde vine și energia noastră vitală) și superego (compasul nostru moral, care interiorizează regulile și normele pe care le primim din familie și societate). Eu mi le imaginez adesea ca pe 3 personaje, care stau la aceeași masă.
Id-ul adesea spune „Eu vreau!”, la care superego-ul îi va răspunde „Ai sau nu ai voie! ”, și rămăne treaba ego-ului să rezolve această dilemă. Ceea ce tocmai am descris este un conflict interior.
Și se pare că ego-ul nostru, mintea noastră conștientă, poate crește și poate deveni mai conținător doar prin acest proces de mediere între dorințe și reguli.
Ce înseamnă un ego dezvoltat? Înseamnă o minte mai dispusă să tolereze diversitatea, ambiguitatea și incertitudinea. O minte care nu se prăbușește odată cu visurile pe care inevitabil le mai pierdem pe parcursul vieții. O minte care va lua tot ce e mai bun si valoros din dorințele primale, dar și din normele pe care le-a integrat, care ne ajută să înaintăm prin viață chiar și atunci când e greu și frustrant.
Dacă era după preferința mea personală, în interiorul minții mele ar fi fost doar pace și liniște. Dar n-a fost să fie! 
La masa minții mele, de multe ori s-au purtat discuții aprinse, care, multă vreme am crezut că dacă le voi ignora, vor dispărea. Dar asta nu a făcut decât să-mi creeze mai multă tensiune interioară. Și după multă vreme am înțeles, că oricât de greu mi-a fost cu conflictele mele interioare, mintea mea tocmai datorită lor a devenit mai încăpătoare și mai deschisă.
Cu timpul, am învățat să mă duc din proprie inițiativă la masa discuțiilor, și asa mi s-a întâmplat să devin conștientă de anumite dorințe sau nevoi sau să descopăr că unele din normele aduse superego-ul meu sunt prea rigide și că mi-ar fi de folos să le flexibilizez. O tehnică deosebit de utilă pentru minte a fost imageria ghidată – un exercițiu făcut cu ochii închiși, în care cineva te ghidează să relaxezi corpul și mai apoi să călătorești în interirorul minții tale, uneori ajungând poate chiar la id. Uneori aceste exerciții se mai numesc și meditații.
Deși id-ul a fost adesea demonizat și numit primitiv, el este, de fapt, singura parte pe care o avem cu noi de la naștere, pe celelalte le dobândim în timp. Și, alături de dorințele și impulsurile pe care le putem descoperi stând la taclale cu id-ul, tot acolo putem găsi resurse foarte valoroase de înțelepciune și chiar și percepții intuitive. Profesoara mea de psihoterapie spunea că putem chiar să ne împrietenim cu id-ul, iar mie asta mi se pare ceva uimitor.
Eu încă aspir să fie pace în mine. 
Și îți mărturisesc că de când plec mai mult urechea spre interior și ascult cu respect, momentele de pace sunt tot mai dese și tot mai împlinitoare.
Dacă simți și tu că adesea se dau discuții aprinse în tine, sau doar ai vrea să testezi o imagerie ghidată, click aici ca să afli când o voi organiza pe următoarea.
Photo by Wadim Ł.
https://www.pexels.com/@wadimoo/