Surse mistice de energie
Mă preocupă energia mea personală. Și, de câțiva ani, de când am descoperit primul articol despre energy management, sau gestionarea energiei, caut în fiecare zi să fac ceva să-mi alimentez bateria interioară. Sigur că la început mă interesa să fiu mai productivă, dar cum trec anii îmi devine tot mai clar că am un obiectiv mai important decât productivitatea, și anume bunăstarea și sănătea mea, atât fizică, cât și psihică.
Și uite așa mi-a răsărit curiozitatea despre oamenii din vechime - oare ei se gândeau la energia lor personală, la ceea ce le dădea putere? Și de unde credeau ei că primesc energie?
Mă bucur pentru aceste întrebări pentru că am descoperit câteva perspective interesante pe care le voi împărăși în continuare cu tine. Haide într-o scurtă călătorie prin spațiu și timp, să descoperim câteva exemple de surse mistice de energie.
În tradițiile orientale, energia este considerată un flux vital și este un fundament atât pentru medicină, cât și pentru spiritualitate. În practicile din India poate fi întâlnit termenul de prana care înseamnă “suflare de viață”. Se consideră că obținem prana prin respirație, prin lumina solară și prin alimente proaspete. Tocmai de aceea, în practica de yoga, tehnicile de pranayama, sunt considerate mai mult decât niște tehnici de respirație, pentru că prin intermediul lor mișcăm energia interioară și aducem energie nouă.
În tradiția filosofică și spirituală chineză, Qi-ul este forța care animă întreg universul, iar în corpul uman, circulă prin meridiane. Prin practici cum sunt Tai Chi sau Qigong se urmărește captarea acestei energii de la cer și de la pământ.
În scrierile Egiptului Antic se regăsește conceptul de Ka sau ”scânteia vitală”. Câtă vreme Ka-ul rămânea în corp, omul era viu. Însă ei susțineau Ka-ului și după moartea persoanei, aducând ofrande de mâncare și băutură pentru a putea supraviețui în viața de apoi.
Mitologia Irokeză (America de Nord) vorbea despre despre o forță mistică numită Orenda – un rezervor de putere interioarăm, care se putea încărca prin rugăciune, cântec sau fapte de curaj.
Un mit plasat mai aproape de noi din punct de vedere geografic, ne povestește cum Prometeu a furat focul zeilor pentru oameni. Prin foc oamenii au primit rațiunea, capacitatea de a învăța, precum și capacitatea de a stăpâni natura.
Religiile monoteiste (Iudaism, Creștinism, Islam) au corelat energia vitală cu actul creației divine. În textele biblice, viața începe când Dumnezeu îi dă omului “suflare de viață“. Și tot acolo regăsim și o explicație pentru momentele în care acționăm “peste puteri umane“, și anume, datorită harului obținut din comuniunea cu divinitatea.
Chiar și dincolo de misticism, dacă punem lupa pe viața noastră de zi cu zi, cu siguranță am avut ocazia să observăm că uneori, desi bateria fizică pare bine încărcată – adică am dormit bine, am mâncat sănătos, poate am făcut și niște mișcare, și totuși sunt zile când ne simțim cu energia jos. Deci poate este ceva, dincolo de aspectul fizic care ne poate da sau fura puterea și energia.
Tu ce părere ai despre toate aceste perspective? Cu care rezonezi mai mult?
Și, oare ai avut ocazia să observe ce face ca uneori enegia ta să fie sus, alteori jos?
M-as bucura să citesc răspunsurile tale!
Photo by jplenio1 @ magnific